Tuesday, June 10, 2014

In zahar de pepene

Cea mai recenta carte savurata este romanul In zahar de pepene, al lui Richard Brautigan.

Stilul autorului e caracterizat de un simplism redus la stadiul absurdului, insa atat de profund in idei si simboluri, incat te mentine captiv in universul sau mitic pana la finalul operei.

Elementul central al romanului il constituie zaharul de pepene, care se regaseste intr-un mod obsedant in cele 240 de pagini, definind aproape intreg universul dezvoltat in cuprinsul cartii. Viata comunitatii, in jurul careia se concentreaza succesiunea de evenimente, e dominata de o armonie patologica, care nu tradeaza nici o dovada de empatie.

Firul epic genereaza un dramatism apasator, care culmineaza spre finalul operei, in descrierea ritualului de inmormantare al Margaretei. Obiceiul dansului este elementul care atenueaza, intr-o tonalitate aberanta, tristetea degajata in paginile cartii.

In zahar de pepene – o opera care m-a preocupat mult timp dupa finalizarea ei, intr-un mod halucinant… o opera care are de oferit mult peste asteptarile de debut ale cititorului.


end.

Monday, June 9, 2014

Imbold launtric

Ideile pot constitui o crunta povara atunci cand nu sunt puse in practica. Ajungi sa te indoiesti de propria persoana, dezvoltand ipoteze despre felul in care viata ta ar fi evoluat, in eventualitatea materializarii lor.



De aceea, am decis sa ofer o sansa acestor idei, pentru a ma dispensa de necontenitul scepticism in privinta propriilor abilitati.

Asadar, mi-am stabilit un nou obiectiv, acela de a-mi insusi notiunile fundamentale de programare. In consecinta, mi-am cumparat o carte de C++ pentru autodidacti, sperand ca pana la finalul facultatii sa asimilez un volum consistent de informatii in acest domeniu. Entuziasmul meu e inzecit stiindu-l pe fratele meu (programator, de altfel) dispus sa ma ajute, in limita posibilitatilor.

Initial, imi propusesem sa nu dezvalui nimanui acest plan al meu, fiindca unii oameni au tendinta de a inabusi orice initiativa de acest fel, invocand diverse motive precum – hotararea mult prea tardiva in vederea aprofundarii notiunilor de programare sau preocuparea pentru acest nou domeniu in detrimentul timpului alocat facultatii.

Insa, jocul vietii parca devine mai antrenant atunci cand te detasezi de astfel de previziuni, expunandu-te unor riscuri. :)

Hoinarind prin blogosfera, am gasit o povestioara alegorica, care se potriveste acestui context:

(Alegoria broscutelor) A fost odata un grup de broscute care voiau sa se ia la intrecere. Telul lor era sa ajunga in virful unui turn foarte inalt.

Se adunasera deja multi spectatori pentru a urmari cursa si pentru a le incuraja pe broscute. Cursa urma sa inceapa… Totusi, nici unul dintre spectatori nu credea ca vreuna dintre broscute va reusi sa ajunga in virful turnului. Tot ce se auzea erau  exclamatii de genul: ‘ Oh, ce obositor! Nu vor reusi niciodata sa ajunga sus !’ sau ‘ Nici nu au cum sa reuseasca, turnul este mult prea inalt ! ‘.

Broscutele incepura sa abandoneze. Cu exceptia uneia singure, care se catara vioaie mai departe. Spectatorii continuau sa strige: ‘ E mult prea obositor! Nu va putea nimeni sa ajunga sus ! ‘. Tot mai multe broscute se resemnau si abandonau. Doar una singura se catara consecvent mai departe. Nu voia cu nici un chip sa abandoneze!

In final renuntasera toate, cu exceptia acelei broscute, care cu o imensa ambitie si
rezistenta reusi sa ajunga singura in virful turnului ! Dupa aceea, toate celelalte broscute si toti spectatorii au vrut sa afle cum a reusit broscuta sa ajunga totusi in virf, dupa ce toate celelalte se vazusera nevoite sa abandoneze cursa!

Unul din spectatori se duse la broscuta s-o intrebe cum de a reusit sa faca un efort atit de mare si sa ajunga in virful turnului. Asa se afla ca… Broscuta invingatoare era SURDA !

Morala?

Nu asculta niciodata de oamenii care au prostul obicei de a fi intotdeauna negativi si pesimisti, fiindca ei iti rapesc cele mai frumoase dorinte si sperante pe care le porti in suflet!
Gindeste-te mereu la puterea cuvintelor, caci tot ceea ce auzi sau citesti te influenteaza in ceea ce faci!

Deci, fii mereu optimist !

Si mai ales fii pur si simplu SURD cand cineva iti spune ca nu-ti poti realiza visurile!

Poti reusi in viata daca vrei cu adevarat!

end.

Sunday, June 8, 2014

Oaza de liniste


Ce poate fi mai reconfortant, dupa o sesiune de stres, insomnii si dependenta de cafea, decat o incursiune in natura?

La initiativa unor omuleti din Clubul Turistor, am lasat forfota citadina undeva departe si am intreprins o drumetie in afara orasului, pe un traseu nemarcat, intre Popas Stana Poieni si Sat Paun. Am avut parte de 5 ore mirifice, care, desi indelungi si istovitoare, speram sa nu se mai sfarseasca.

Incercand sa ma transpun in spectacolul dezlantuit al naturii, parca vizualizez si acum vapaiele de lumina care picteaza pedant lumea umbrelor, copacii incarcati de alb care se predau cu resemnare vazduhului, ciripitul sporadic al unei pasari, care pare sa ingane povesti de demult… si eu, asistand cu o emotie crescanda, in tentativa de a ma lega pe veci de aceasta minunata lume.

A fost un vis iernatic… un vis frumos…


end.

Saturday, June 7, 2014

Aşteptăm

Cu toţii aşteptăm deznodământul acestui episod intitulat Moţiunea cu fluturi.

PD-ul chiar speră că moţiunea va fi votată in Parlament.Foarte bine, speranţa moare ultima totuşi.

PNL-ul profită de ocazie pentru a arăta poporului marile realizări ale guvernului,că doar guvernul se ocupă de problemele românilor, nu ?

PSD-ul stă ascuns.nu schiţează nimic.Doar nişte discuţii.



Cristi Şuţu ne informează de o declaraţie făcută de Viorel Hrebenciuc astăzi, şi anume :

Intrebat daca PSD va sustine motiunea de cenzura a PD, el a raspuns: “Nu, ca o depunem pe a noastra”

Până la urma cine voteză moţiunea PD-ului ?
nimeni.

Aşteptăm moţiunea PSD-ului…dacă va fi o asemenea moţiune.
Aşteptăm.

Aşteptăm discuţiile dintre Geoana şi Tăriceanu.acolo este cheia.

end.

Friday, June 6, 2014

Salvează-mă de mine

Ei bine, nu este vorba de melodia lui Florin Chilian, chiar dimpotriva, este vorba de politică.

În ultima perioada in România s-a accentuat fenomenul „personalităţii mesianice”, au apărut trimişii lui Dumnezeu pe pământ pentru a ne rezolva toate problemele prin extraordinara lor bunăvoinţă şi dorinţa de a face mult bine acestei ţări prinse în algele tranziţiei. Românii au acceptat aceste personaje in peisajul mioritic, ba mai mult, au fost cuprinşi de setea acestora de a face bine, căzând până la urma în meschina mlaştină a populismului ieftin. Naivitatea poporului român întrece orice limită atunci când un om politic pretinde că actionează in numele lui Dumnezeu, transformând astfel decalogul lui Moise într-un şerveţel parfumat cu promisiuni demagogice.

end.

Thursday, June 5, 2014

Business propriu

In ultima perioada a aparut un fel de trend de care sunt absolut indragostit. Vorbesc despre initiativa oamenilor de a abandona mediul corporatist in incercarea de a isi crea propiul business. Nu ma refer la acei oameni care isi deschid un nonstop ci la acei oameni care isi exploateaza talentele inascute, care isi dau frau liber imaginatiei si cel mai important, care au curajul sa viseze ca pot sa duca un trai bun (cel putin) facand ceva ce le place.



Mi se pare extraordinar de fain ca se intampla asa ceva…si in Romania. Mai mult, mi se pare normal sa te concentrezi pe tine, pe viata ta, pe bucuriile vietii de zi cu zi si sa nu muncesti 14 h pe zi, sa te stresezi, sa nu ai weekend-uri si nici vacante prea des din cauza ca lucrezi ca un sclav (chiar daca se plateste bine) sau sa uiti de tine doar pentru a avea o decapotabila, multe pipite pe langa tine si egoul cat casa fiindca ocupi un rol important in societate. CACAT! Nu cred ca daca ai bani esti un om mai important pentru societate. In schimb am cunoscut oameni care desi nu au nici decapotabila nici pipite dupa ei au un MARE impact pozitiv in societate. Totusi nu despre asta voiam sa vorbesc ci despre un business de genul celor amintite mai sus.

Sunt de parere ca cel mai important cand iti propui sa lansezi un business ca acesta este sa faci treaba de calitate (ceva destul de rar in Romania), sa comunici cu clientul si sa ai incredere in tine.

end.

Wednesday, June 4, 2014

Vreau sa plang…

Vreau sa plang, nu pentru ca as avea un motiv anume ci pur si simplu tanjesc dupa acea descarcare care doar un plans cu suspine ti-o poate aduce.

Poate ca asta e doar un al motiv pentru care unii sa ma faca “defect”, “nebun”, “ciudat” si desigur “stricat” dar pot macar sa incerc sa ma explic.

Cand eram doar un chistoc aveam eu momentele mele (2-3/an) cand simteam ca imi vine sa plang, fara motiv. Imi amintesc ca mergeam la mama si ii spuneam: “Mama…imi vine sa plang”. Nici nu termina mama bine de zis “plangi” ca prima lacrima imi si strabatea obrazul. Nu plangeam mult, poate 5 minute dar apoi ma simteam mult mai bine si cu siguranta dormeam mult mai linistit.



Nu stiu exact din ce motiv dar in ultimele luni mi-a tot venit sa plang, fara motiv. Poate nu am reusit pentru ca nu e mama aici sa isi dea acordul, poate pentru ca de mic am fost nevoit sa strang din dinti destul de des – poate ca asta m-a calit; dar mai este o varianta:

Este posibil sa fii plans prea mult deja si sa nu mai am de unde?

Si oricat ma chinui nu pot sa imi imaginez ceva ce m-ar putea face sa plang…Ei bine poate o lovitura stravana la oua dar nu sunt dornic sa incerc asa ceva. Inteleg idea de “masuri disperate”. Dar asa ceva e ridicol.

end.